În mod tradițional, educația și actul învățării au loc în școli sau instituții specializate. Dar chiar și o minimă analiză în acest sens ne arată clar faptul că cei mici învață de la o vârstă foarte fragedă, cu mult înainte de a începe școala. Acest lucru se traduce prin faptul că părinții au un rol cheie în a-și ajuta copiii să învețe.
Bebelușii și copiii mici percep constant informații noi despre mediul lor pe măsură ce explorează lumea. Cel mai util lucru pe care îl pot face părinții pentru a sprijini învățarea este să le încurajeze explorarea în siguranță în timp ce descoperă mediul înconjurător.
Dezvoltarea limbajului începe aproape de la naștere, este un proces continuu pe tot parcursul copilăriei până la maturitate. Astfel, învățarea non-formală are un rol aparte în completarea și consolidarea informațiilor pe care elevii le primesc la școală, într-un cadru organizat. Aceasta decurge din decizia conștientă a cursantului de a stăpâni o anumită activitate, o abilitate sau o arie de cunoaștere și, prin urmare, este rezultatul unui efort intenționat. Dar nu trebuie să urmeze o programă oficială sau să fie guvernat de acreditare externă și evaluare.
Învățarea non-formală are loc în mod obișnuit în cadrul comunității: cursuri de înot pentru copii mici, cluburi sportive de diferite tipuri pentru toate vârstele, grupuri de lectură, societăți de dezbateri, coruri și orchestre de amatori și așa mai departe. Unele aranjamente de învățare nonformală devin din ce în ce mai formale, pe măsură ce cursanții devin mai competenți. Putem oferi, drept exemplu, testările sau examenele clasificate în muzică și în alte arte.
Homeschooling versus educație clasică
Majoritatea familiilor care încep să „facă școală” acasă descoperă că ceea ce funcționează în școală nu se transferă automat în lecțiile în familie. Din necesitate, educatorii de acasă devin pionierii unor noi abordări educaționale, aproape întotdeauna nonformale. De-a lungul timpului s-a constatat că există un potențial imens în dezvoltarea învățământului de tip homeschooling și în special a celui nonformal.
Educația la domiciliu (cunoscută și sub numele de homeschooling) a devenit din ce în ce mai acceptată și chiar îmbrățișată de către părinți drept alternativă viabilă la școală. În România, sistemul educațional de stat se află într-o permanentă stare de tranziție care dăunează atât copiilor cât și părinților. Paradoxal, în ceea ce privește realizările academice, copiii educați la domiciliu se află, în general, în fața colegilor din sistemul de stat, înțeleg mai mult și mai bine, au o structură diversificată a curriculei și un mod flexibil de a se raporta la anumite probleme. Dar această diferență nu se datorează în mod exclusiv educației la domiciliu – este imposibil să știm cum ar fi fost copiii dacă s-ar fi dus la școală. Însă părinții care își iau acest angajament devin, de cele mai multe ori, extrem de dedicați misiunii lor și reușesc să insufle copiilor mult mai multe calități care țin de empatie și sensibilitate.